„Lanțuri invizibile”. Despre fenomenul traficului de persoane în România

Timpul prezent

Traficul de persoane este o problemă gravă în România, care afectează bărbați și femei deopotrivă, și chiar și copii. Fenomenul are la bază factori precum sărăcia, lipsa de educație, vulnerabilitatea anumitor grupuri dar și incompetența sau slăbiciunea autorităților. România este, în principal, o țară de origine a traficului de persoane: în general victimele sînt obligate să presteze muncă forțată, să cerșească sau sînt exploatate sexual. Care e amploarea fenomenului în România?Care sînt mijloacele pe care le au autoritățile pentru a interveni și depista la timp asemenea cazuri? Cum ajung unii oameni victime ale traficanților de persoane­? L-am întrebat pe Ștefan Coman, de la International Justice Mission.

Ștefan Coman: „Din acele comunităţi vulnerabile, cu oameni care caută un trai mai bun, provin victimele dar provin şi traficanţii. De cele mai multe ori şi unii, şi alţii vin din acelaşi mediu. (...) Traficanţii sînt foarte buni psihologi şi o să-ţi vîndă ceea ce îţi doreşti. Dacă eşti vulnerabil economic, traficantul o să-ţi promită un loc de muncă foarte bine plătit, în altă ţară sau chiar în România, şi-n momentul în care ai plecat cu el şi eşti într-o situaţie de izolare, îţi ia actele, începe abuzul şi exploatarea. Dacă eşti vulnerabil din punct de vedere emoţional, trafcantul o să fie acel Don Juan care vine într-un BMW negru şi îţi promite că o să trăiţi împreună fericiţi pînă la adînci bătrîneţi dar să mergi întîi cu el într-o altă ţară şi, după ce ajungi acolo, îţi cere ca pentru o perioadă să te prostituezi ca să poată plăti casa, maşina... Şi, după ce intri în acest joc, el continuă la nesfîrşit, pentru că interesul lui este cel financiar. Traficanţii caută să-ţi vîndă visul, să îţi cîştige încrederea şi în acelaşi timp seamănă neîncredere în oricine înseamnă autoritate sau persoană care te-ar putea ajuta.”

Ce se întîmplă din punct de vedere psihologic cu o victimă a traficului de persoane?

Ștefan Coman: „Cum spune un procuror cu care lucrăm noi, victimele sînt legate cu nişte lanţuri invizibile de traficant. (...) În cazul tinerilor şi copiilor este vorba despre mecanisme emoţionale prin care persoane care n-au avut parte de ataşament, de conectare cu familia, se ataşează de nişte oameni care reuşesc să le spele pe creier, să le controleze, să le facă să simtă că nu sînt bune de nimic sau că nu au cui să ceară ajutor. Şi-atunci merg în continuare după persoana respectivă ca şi cînd ar fi legate cu nişte lanţuri invizibile.”

Apasă pe PLAY pentru a asculta interviul integral!

O emisiune de Adela Greceanu și Matei Martin
Un produs Radio România Cultural